O formatie nici prea buna, nici prea proasta. Nu exceleaza la nimic, decat la sentimentul de bizaro-frumos pe care ti-l lasa dupa ce-i asculti. Dar asa de bine reusesc sa te treaca din stare de trezire in visat cu ochii deschisi, ca merita un playlist dedicat.
Iata mai jos o mostra de ce inseamna sa te minunezi si oripilezi usor in acelasi timp.
Dupa cea mai odioasa iarna din cate ne duce memoria (si spunand ‘dupa’ sper ca nu e wishful thinking, gata, multumim, ne-a ajuns!), cred ca nu fortam nota folosind cuvantul ‘vara’ (absolut intamplator in combinatie cu ‘vara asta mergem la’, ‘vara la festival’, si mai des fredonatul ‘vara la mare’) cel putin de 3 ori in fiecare conversatie. Azi, dupa o discutie despre cele 15 festivaluri posibile de mers ‘la vara’, am ajuns la ‘ce piese ascultam asta vara’. Si de la asta la ‘care-s cele mai de vara piese’ nu a fost decat un pas. Si iata ce a iesit momentan, asteptam completari la playlist ca sa nu ne prinda vara nepregatiti:)
O formatie destul de low profile (daca ne gandim la cei 111 fani pe care ii are pe facebook sau la view-urile de pe youtube, echivalentul a cate view-uri strange lady gaga in primele 30 de secunde dupa ce e postat un videoclip nou), daca ne gandim ce istorie are in spate (canta in diverse componente din’95).
Ai putea sa-i incadrezi in destule genuri pe axa rock – muzica electronica, pentru ca pot trece de la un sound foarte chill gen Thievery, cu piese ca Our Man in Baghdad, la un rock alternativ care aminteste de vremurile apuse cand pe MTV dadeau Elastica din 5 in 5 minute (aici un exemplu bun de piesa ar fi Good Morning Spacegirl de pe Phantascope) sau chiar la un East of Eden pentru partea experimentala, dar in esenta sunt un ‘work in progress’ care se transforma prea mult de la o piesa la alta ca sa-l inchizi in colivia catalogarilor muzicale.
Singurul lucru constant in muzica lor sunt straturile pe care le are fiecare piesa. Ca si cum linia melodica ar fi doar un pretext pentru infinitatea de sunete, efecte si loop-uri pe care le adauga pana sunt multumiti. Si apoi mai adauga un pic.
Ar fi de ascultat in mod deosebit Phantascope. Mai jos unul din putinele piese pe care le gasiti pe Iutub, In flight & Out flight de pe Naz Bar. Si daca va place, mai e o portie aici.
Paper Romance, de pe viitorul album Black Light. Piesa nu e neaparat rea (si la un Eurovision de prin ‘92 chiar ar fi facut furori), insa daca n-as fi stiut ca e Groove Armada si as fi auzit piesa nu as fi facut legatura in nici un fel. Sa vedem si restul albumului cum e.
Vineri, the Ark, Joakim. Intr-un cuvant: excelent. Ca tot ziceam in post-ul despre Air ca la un concert bun nu mai apuc sa fac poze ca ma fura muzica, aici spre deosebire concertul de joi n-am apucat sa fac nimic. Astept sa vad poze. Si sa mai dansez ca vineri la urmatorul Joint.
Ieri a fost concertul Air. Asteptam concertul asta de cativa ani. Tot exersand pana acum cu live-uri pe youtube si tentive esuate de a-i vedea prin alte colturi ale Europei. Am ajuns la concert inainte sa inceapa cu ceva vreme, ca nu cumva sa ratam inceputul. Credeam c-o sa fie mult mai multa lume, insa nu pot sa zic ca m-a deranjat o Sala Polivalenta respirabila.
Si a inceput.
Cu un salut politicos, urmat de un concert politicos.
Genul dragut, care nu supara pe nimeni. Exact ce-ti doresti de la una din trupele tale preferate, sa nu te deranjeze. Un concert bun e unul unde uit ca am aparatul in mana sa fac poze si raman gura casca. Ca idée, la Air am facut vreo 200 de poze. Ma asteptam ca in momentul in care incep primele acorduri, sa ne smulga atat de puternic din multime pana in maduva instrumentelor. Sa respiram Air. Momentul insa nu s-a produs, decat poate spre finalul concertului cand parca abia atunci a inceput, ca si s-a si terminat.
Poate din cauza playlistului (unde uneori slagarele in concert pot face minuni, poate un Napalm Love sau un All I need ar fi dat ceva mai multa vana), poate din cauza lipsei lor de prezenta in concert, sau poate pur si simplu aveam eu asteptari exagerate de la acest live. Sigur, nu ne-am astepta sa-si rupa tricourile sau sa se arunce in public, insa lipsa oricarei forme de expresivitate si entuziasm, posibil datorata faptului ca sunt in turneu de ceva vreme, a lasat o diferenta fooarte mica intre salutul lor si cel ‘robot style’ pe care il mai puneau intre pauzele pieselor. Ca si cum ar fi pus robotul pe play si ei s-au dus in culise. Cam asta era senzatia. Lumea in jur vorbea, iar concertul avea un iz trist de elevator music. Nu zic ca interpretarea nu a fost ca la carte, de sunat suna foarte bine, la fel ca si mp3-urile Air din pleilistul de acasa. Unde poate ar fi fost o idee mai buna sa raman, si sa continui sa-mi imaginez cat de tare ar fi Air in concert.
Ne citeati pana mai ieri pe blogul Republik.
Azi ne-am mutat la casa mai mare: www.theKITE.ro.
Un loc unde sa incapa toate ideile, proiectele si taraseniile de soi din domeniile creative. Si alte minunatisme de zi cu zi care ne fura ochii si ne fac sa scriem despre.
Bine v-am gasit:)
