O formatie nici prea buna, nici prea proasta. Nu exceleaza la nimic, decat la sentimentul de bizaro-frumos pe care ti-l lasa dupa ce-i asculti. Dar asa de bine reusesc sa te treaca din stare de trezire in visat cu ochii deschisi, ca merita un playlist dedicat.

Iata mai jos o mostra de ce inseamna sa te minunezi si oripilezi usor in acelasi timp.

Dupa cea mai odioasa iarna din cate ne duce memoria (si spunand ‘dupa’ sper ca nu e wishful thinking, gata, multumim, ne-a ajuns!), cred ca nu fortam nota folosind cuvantul ‘vara’ (absolut intamplator in combinatie cu ‘vara asta mergem la’, ‘vara la festival’, si mai des fredonatul ‘vara la mare’) cel putin de 3 ori in fiecare conversatie. Azi, dupa o discutie despre cele 15 festivaluri posibile de mers ‘la vara’, am ajuns la ‘ce piese ascultam asta vara’. Si de la asta la ‘care-s cele mai de vara piese’ nu a fost decat un pas. Si iata ce a iesit momentan, asteptam completari la playlist ca sa nu ne prinda vara nepregatiti:)

• Florence and The Machine – The dog days are over
• Taken by the trees – Sweetness of Air France
• Starfuckers – German love
• Mark Farina – Dream Machine
• Brazilian Girls – Good time
• Sebastian Tellier – La Ritournelle (Hypnolove Mix)
• CFCF – Big Love
• Feist – Mushaboom
• Husky Rescue – Summertime cowboy
• Devendra Banhart – Samba Vexillographica
• Jamiroquai – Star Child
• Gang Gang Dance – House Jam
• Lindstrm & Christabelle  -  Baby Can’t Stop (Aeroplane Remix)
• Tricky -  Puppy Toy

Siii, desigur,

• Os Mutantes – Panis et Circenses

O formatie destul de low profile (daca ne gandim la cei 111 fani pe care ii are pe facebook sau la view-urile de pe youtube, echivalentul a cate view-uri strange lady gaga in primele 30 de secunde dupa ce e postat un videoclip nou), daca ne gandim ce istorie are in spate (canta in diverse componente din’95).

Ai putea sa-i incadrezi in destule genuri pe axa rock – muzica electronica, pentru ca pot trece de la un sound foarte chill gen Thievery, cu piese ca Our Man in Baghdad, la un rock alternativ care aminteste de vremurile apuse cand pe MTV dadeau Elastica din 5 in 5 minute (aici un exemplu bun de piesa ar fi Good Morning Spacegirl de pe Phantascope) sau chiar la un East of Eden pentru partea experimentala, dar in esenta sunt un ‘work in progress’ care se transforma prea mult de la o piesa la alta ca sa-l inchizi in colivia catalogarilor muzicale.

Singurul lucru constant in muzica lor sunt straturile pe care le are fiecare piesa. Ca si cum linia melodica ar fi doar un pretext pentru infinitatea de sunete, efecte si loop-uri pe care le adauga pana sunt multumiti. Si apoi mai adauga un pic.

Ar fi de ascultat in mod deosebit Phantascope. Mai jos unul din putinele piese pe care le gasiti pe Iutub, In flight & Out flight de pe Naz Bar. Si daca va place, mai e o portie aici.

Enjoy.

Din seria filme digerabile de maxim 5 oameni, azi va prezentam Salad Fingers. Caruia ii plac ‘rusty spoons’. De unde pornesc toate problemele. Daca va plac serialele usor creepy, usor absurde si cu un limbaj atent studiat, asta clar e o optiune care da dependenta. Enjoy:)

Mai jos primul episod, si tot pe Youtube gasiti si restul episoadelor.

Vineri, the Ark, Joakim. Intr-un cuvant: excelent. Ca tot ziceam in post-ul despre Air ca la un concert bun nu mai apuc sa fac poze ca ma fura muzica, aici spre deosebire concertul de joi n-am apucat sa fac nimic. Astept sa vad poze. Si sa mai dansez ca vineri la urmatorul Joint.

Ieri a fost concertul Air. Asteptam concertul asta de cativa ani. Tot exersand pana acum cu live-uri pe youtube si tentive esuate de a-i vedea prin alte colturi ale Europei. Am ajuns la concert inainte sa inceapa cu ceva vreme, ca nu cumva sa ratam inceputul. Credeam c-o sa fie mult mai multa lume, insa nu pot sa zic ca m-a deranjat o Sala Polivalenta respirabila.

Si a inceput.

Cu un salut politicos, urmat de un concert politicos.

Genul dragut, care nu supara pe nimeni. Exact ce-ti doresti de la una din trupele tale preferate, sa nu te deranjeze. Un concert bun e unul unde uit ca am aparatul in mana sa fac poze si raman gura casca. Ca idée, la Air am facut vreo 200 de poze. Ma asteptam ca in momentul in care incep primele acorduri, sa ne smulga atat de puternic din multime pana in maduva instrumentelor. Sa respiram Air. Momentul insa nu s-a produs, decat poate spre finalul concertului cand parca abia atunci a inceput, ca si s-a si terminat.

Poate din cauza playlistului (unde uneori slagarele in concert pot face minuni, poate un Napalm Love sau un All I need ar fi dat ceva mai multa vana), poate din cauza lipsei lor de prezenta in concert, sau poate pur si simplu aveam eu asteptari exagerate de la acest live. Sigur, nu ne-am astepta sa-si rupa tricourile sau sa se arunce in public, insa lipsa oricarei forme de expresivitate si entuziasm, posibil datorata faptului ca sunt in turneu de ceva vreme, a lasat o diferenta fooarte mica intre salutul lor si cel ‘robot style’ pe care il mai puneau intre pauzele pieselor. Ca si cum ar fi pus robotul pe play si ei s-au dus in culise. Cam asta era senzatia. Lumea in jur vorbea, iar concertul avea un iz trist de elevator music. Nu zic ca interpretarea nu a fost ca la carte, de sunat suna foarte bine, la fel ca si mp3-urile Air din pleilistul de acasa. Unde poate ar fi fost o idee mai buna sa raman, si sa continui sa-mi imaginez cat de tare ar fi Air in concert.

Eh, who knows, maybe next time.

De curînd s-a deschis Magazinul National de Arta Contemporană. Un ArtSupermarket în toată regula, variantă locală. Un loc de o necesitate atît de largă (artă pentru orice buzunar) încît l-aș recomanda atît celor direct interesați de fenomenul artistic actual (care vor avea de ales dintr-o selecție de lucrări la prețuri extrem de accesibile ale unor artiști de soi, de la Simona Vilău și pînă la Irlo), cît și celor pentru care unicul sens al cuvîntului magazin e să stea săptămînal la coadă la cel mai apropiat Carrefour. Lor le-aș recomanda, ca variație, să își umple un pic sacoșele cu o astfel de doză de consum. Pînă la refuz, dacă se poate. Ar fi singura formă de consum al cărui exces se traduce într-un surplus la nivel intelectual. Care, cine știe, poate în timp va muta coada de la hypermarketul din colț la Magazinul de Arta Contemporană. E-adevarat, nu vei putea găti ce cumperi, dar te va ține mult mai mult decît o masă copioasă.

Îl găsiți în locația Galeriei Ota, pe dr. Staicovici. “Responsabili’ depunerea pe picioare a magazinului și de aprovizionarea acestuia sunt Nicolae Comanescu și Octavian Rusu (Ota), care ne-au raspuns în randurile de mai jos la o serie de întrebari avid consumeriste. Interviul integral il puteti citi in Oogli, suplimentul cultural al revistei igloo de luna aceasta.

Cum ați demarat proiectul?

M.N.d.A.C: Discuția a pornit de la un soi de ArtSupermarket, un concept relativ nou de
tîrg de arta contemporană despre care auzisem că se întămpla în Viena,Stockholm și în alte orașe.
În aceste “artist run fairs” sunt expuși tineri artiști contemporani, Prețurile sunt foarte mici, modul de prezentare este mai prietenos și mai relaxat decît în marile tirguri de artă, lucrarile sunt accesibile și
ne-conaisseur-ilor și accentul este pus mai puțin pe apartenența la piața de artă cît pe familiarizarea publicului cu arta contemporană.Proiectul a pornit de la un tîrg de artă și s-a transformat pe parcurs într-un magazin de artă contemporană. Efortul financiar prevăzut pentru tîrg părea cam mare și riscant în condiții de criză.Am convenit să începem cu un magazin cu buget minim și să vedem cum facem pe parcurs. Magazinul l-am facut în casa lui Ota.Am stabilit trei prețuri (fixe și mici) la care sș fie vîndute lucrările și am dat de știre printr-un grup de prieteni artiști.Căutarea artiștilor la început a fost relativ discretă pentru a nu forța lucrurile.

Cîte lucrări a însumat Magazinul pînă în prezent și cîte au fost vîndute?

M.N.d.A.C: Am avut 150-200 de lucrări la început și au fost vîndute înspre o cincime.

Din lucrările vîndute pînă acum, se profilează un anumit stil/tematică abordată care pare să fie predilectăin alegerile cumparatorilor?

M.N.d.A.C: Nu mi-am dat seama pînă acum de un anumit curent. Vizitatorii sunt încîntați de cam toate lucrările, faptul că toți artiștii sunt tineri și mulți dintre ei la prima “ieșire” face ca atmosfera să fie tonică și vie. Un succes aparte l-au avut lucrările făcute de artiști proveniți din streetart, graffiti. Deși nu ne-am propus să facem o selecție, majoritatea lucrărilor au cumva o atmosferă comună, proaspată.. nu aș vrea să folosesc din nou
cuvîntul “contemporană” dar sunt silit să-l folosesc cu tot cu suma de ambiguități pe care o aduce în discuție.

Care sunt criteriile de selecție a artiștilor?

M.N.d.A.C: Teoretic nu sunt criterii de selecție, vrem un soi de democrație în expunere. Totuși nu putem risca să avem o atmosferă gen magazinele UAP sau Hanul cu Tei. Nu avem nimic împotriva acelor magazine dar noi ne dorim
altceva. Suntem siliți deci să operăm o minimă selecție care ține doar de “atitudinea” lucrării.
Nu pot spune că ăsta e un criteriu dar deja s-a creat o atmosferă vizuală în magazin și se poate întîmpla să existe lucrări care chiar dacă sunt bune nu se potrivesc.”Selecția” o facem împreună, Ota și cu mine.

Procesul de selectie e unul care vine doar din partea galeriei OTA,care selectează artistii, sau artiștii se pot auto-propune pentru a face parte din portofoliul Magazinului de Arta Contemporană?

M.N.d.A.C: Artiștii se pot auto-propune și chiar invităm pe toți cei interesați să ne scrie la cele două adrese de mail.
magazinul.national@gmail.com nicolae.com@gmail.com