De la Ogilvy Frankfurt pentru International Society for Human Rights:

…D-ala bun. Adica ala care stie sa-si atinga scopul, si nu oboselile sacaitoare de flyere sau spoturi low budget de criza la detergenti unde n-au mai avut bani de casting pt gospodina si baga cut-uri din spoturi mai vechi.

Asa, sa revenim. Cei de la T Mobile au facut exact genul de campanie despre care toata lumea ajunge sa vorbeasca. Au chemat oamenii in Trafalgar Square printr-un teasing, si nu sa le dea telefoane gratis sau promotii cu un minute incluse pentru ei si urmasii urmasilor lor. Au strans vreo 13mii de persoane si au pus de-un karaoke colectiv. Toata lumea canta Hey Jude, in cor. Iar in jur, nici un fel de branding deranjant. Ce-au facut cei de la T Mobile (iarasi, f destept si cost-effective) a fost sa filmeze momentul respectiv, si sa-l dea in prime time la TV, semnat cu ‘life’s for sharing’. Foarte tare.

In fine, Twitter-ul chiar are o utilitate (alta decat cea clasica de networking, care nu ma pasioneaza in mod deosebit). Din ce in ce mai multi artisti care o ard mult pe net se gandesc sa impartaseasca mai mult decat gandurile/aspiratiile/valorile/emotiile/etc etc-ul lor, adica ne dau muzica dom’le. Gratis.¬† Un exemplu ar fi Mike Skinner de la The Streets, care si-a postat vreo 3 piese noi pe tweet-ul personal (’Skills on toast’ o gasiti pe prima pagina, pentru restul trebuie sa mai sapati un pic pe paginile anterioare).

Poate parea ciudat un astfel de demers (pe care el il justifica foarte relaxat “I am going to Tweet three new songs this week. I can’t be bothered with all this trying to sell you music. It wastes valuable time.”), dar mi se pare o modalitate indirecta insa in timp eficienta de a face totusi (si ceva) bani din muzica. Odata de share-uiesti piese noi, moca, pe Twitter, lumea o sa dea mai departe mult mai usor genul asta de stire, asa ca mai multi o sa fie expusi la muzica lor (ca un free trial de la dealer:), ceea ce poate insemna in perspectiva ca ei sa-si cumpere albumele sau bilete la concertele lor. Iar in perioada asta cu bugete anemice de marketing, pare o alternativa de luat in calcul ca autopromo pentru un artist.

Tare o sa fie cand o gramada de formatii o sa urmeze acest exemplu (cum a fost cu ‘plateste cat vrei’ pe In Rainbows al lui Radiohead), astfel incat in loc sa fim agasati de advertising clasic tip ‘ia-ti noul single cu discount’, o sa se arunce cu piese noi gratis pe net (nu ca pentru noi romanii asta ar fi fost vreo problema pana acum). Ar mai fi cateva exemple dragute de mixuri de download gratuit de muzica pe Twitter, via DJ Tive. Enjoy.

Pentru toti copiii viitorului care nu vor mai avea parte de asa niste jucarii criminale! Pentru toate piulitle inghitite vreodata si pentru toate listele de craciun care au inclus vreodata pusti cu aer comprimat pentru fiul tau de 12 ani. Pentru ca de fapt, lumea e mai saraca fara tot acest excitement al copilariei. Adica serios, nu mai degraba ati face scufundari cu un submarin din carton care trage cu torpile decat sa va jucati WOW?

Nu? Ah well… Oricum, geniale, nu-s numai de copii. Vedeti mai multe aici…

Londonezii sunt putin mai stresati ca de obicei zilele astea, pentru ca un faraon gigantic a aparut plutind pe Tamisa. E cea mai mare structura construita vreodata din piese Lego, e la capatul unui tur de aproape 2000 de km, si, da, e publicitate pentru ca avem si sectiunea asta. Il gasiti din martie in Legoland-ul din Windsor.

Nu stiu cat de cunoscuta va e toata nebunia cu Adprintul de anul asta. Pe scurt,¬†unor agentii¬†de la noi¬†le-au fost retrase premiile obtinute la Adprint imediat dupa festival, in primul caz pentru ca au inscris o campanie care a rulat cu mult timp inainte de perioada eligibila, iar in al doilea caz pentru ca practic au inscris alt ad pentru festival decat cel pe care il aveau in campania media (ceea ce grecii antici numeau ghost in festival). Festivalul in sine e deja a a10a editie. Iar intr-un domeniu asa sugubat ca publicitatea, a 10a editie ar trebui sa presupuna totusi un oarecare stabilire a ce inseamna performante in domeniu, gen ce premiem si de ce. Sau macar sa aiba un junior exec silitor care sa verifice din timp atunci cand agentiile equally sugubetze inscriu la festival ad-uri mai mult sau mai putin fictive, in loc sa se inflameze post mortem ca sa zic asa, ca se stirbeste reputatia festivalului cand jurnalistii descopera ca un premiu nu a fost acordat pe merit. Sau poate s-a schimbat intre timp scopul presei si n-am fost pe faza, si deci au de ce sa se inflameze. Pentru ca acum asistam in mod incredibil la genul asta de scandal. Pe de o parte organizatorii sunt ’stirbiti’, pe de alta parte agentiile in culpa sunt ‘victime ale unei vendete personale’ (o telenovela cu iz de campanie electorala, dar fara fonduri de la stat). Si ambele tabere sar in capul jurnalistilor care au observat neregula. Neregula care in cazul Grey ar fi fost mai greu de identificat, dar din fericire lumea buna citeste Republik, unde ei sustineau ca publicasera ad-ul pe care l-au inscris in festival, iar in Republik aceeasi lume a vazut un ad tare dragut. Doar ca era altul, si nu cel inscris in festival. Acum, eu¬†ca¬†jurnalist¬†Republik, ce pot sa zic. As putea sa ma supar ca ne-ati bagat intr-o disputa care nu ne priveste, pentru ca nu e jobul nostru sa verificam autenticitatea ad-urilor si daca-s eligibile pentru festival.

Insa mie imi plac ad-urile dragute in Republik, iar cele mai sus mentionate sunt chiar dragute (chiar, asa as putea sa ma supar ca nu au bagat in Republik ad-ul ala mai bibilit pentru festival, nu?). Insa lasand scandalurile sa se stinga de la sine, am putea fi constructivi adresand un scurt indrumar agentiilor care mai vor premii pe la festivaluri, si totodata sa nu li se retraga premiul inainte sa-si termine berea in cinstea victoriei abia obtinute. Asa, toata lumea obtine ce doreste. Deci, 5 pasi simpli pentru ghostul perfect:

1. gandeste-te la campanie in timpul anului si nu in ajun de festival. asa ai mai mari sanse chiar sa-ti iasa un ad tare.

2. daca totusi nu te-ai gandit in timpul anului, dar ti-a venit o idee buna de print, finalizeaz-o si daca avem un contract pe mediaplan, ti-o publicam. Vezi totusi sa trimiti ad-ul corect, ca in ajun de festival emotiile sunt mari si butonul ‘attach file’ joaca feste.

3. asta cu ajun de festival e relativa. om avea noi deadline-uri de machete lejere, da ad-ul trebuie sa fi aparut in perioada considerata valida de regulile festivalului.

4. aa, ceea ce-mi aminteste de regula 4: citeste regulile festivalului. Stiu, sunt boring, prea mult copy, prea putin disruptive, dar o sa vezi ca merita. Si daca nu intelegi ceva, pune mana pe telefon si intreaba.

5. daca n-ai reusit punctele de mai sus, relaxeaza-te si participa la anul. Noi promitem sa ramanem la fel de deschisi colaborarii daca e vorba de ad-uri misto.

Si acum, lasand la o parte limitele interpretarii, cine a avut dreptate si cine nu (ca oricum in scandalul asta s-a vorbit despre orice altceva decat subiectul discutiei), problema e de fapt una foarte simpla. Iar articolul asta nu e o luare de pozitie oficiala a revistei, ci o opinie personala a cuiva care observa fenomenul din exterior. Advertisingul nu e o arta gratioasa unde lucreaza acesti pictori rasfatati a caror inspiratie vine cand vrea, dar numai in anii bisecti. Advertisingul e un business in sine, cu reguli clare, pe care daca ti le asumi ok, daca nu, se mai intampla sa si platesti pentru asta. Deci toate orgoliile ranite post festival mi se par niste reminiscente nevindecate de artisti cuibariti in conversi si blugi diesel de copywriter si art. Fratilor, sa fim seriosi, nu sunteti niste pictori, sunteti platiti sa faceti ad-uri bune tot anul, nu doar la festival, si daca totusi va pastrati spuma creativa pentru Adprint, macar publicati ad-ul odata undeva, identic cu cel inscris. Mai ales ca-n cazul de fata cand chiar isi merita premiul.¬†It’s that simple.

As seen at Adprint:

As seen in Republik:

…Ca de publicitate mai buna sa ne bucuram.

Aicisa.