Pharell Williams (care mie imi place f tare pentru ca acum cativa ani eram destul de entuziasmata de N.E.R.D) este un mic artist, cu o feblete pentru pietre pretioase si alte designuri lucioase.
Ceea ce vroiam sa spun e ca Pharell si Takashi Murakami au colaborat de curand la o mega-lucrare numita, intr-o fina ironie superflat “The Simple Things”.

The Simple things is all about… the simple things batute cu nestemate, ca-n harap alb, capul cerbului, da da. Si monstrul, Mr. Dod, care incearca sa manance the simple things. And the simple things are:

[...] seven of Pharrell’s favorite items: Johnson’s Baby Lotion, condoms, Doritos, ketchup, a can of Pepsi, a cupcake, and a sneaker, re-created in metal and diamonds. Lots and lots of diamonds. Not exactly what we think of when we think “simple.” High Snobriety has a video featuring Pharrell discussing the work, and the simple things in life that get “overlooked.” “These things are the glue to my personality,” he says. (via The Original Winger)

“The Simple Things” si-a facut aparitia mult asteptata la targul de arta de la Basel, unde s-a vandut in primele 20 de minute pentru 2 millioane de euro, dolari, who cares.

Aici, Pharell vorbeste cu o gagica foarte intepata, si nici el micutul nu e tocmai elocvent.

Ca sa clarificam cel putin opinia mea – mie-mi place “the Simple Things”, mi se pare ca arata genial. Imi place Pharell (si cum distinge el micutul intre bling si diamante), si consider ca o colaborare cu Murakami e putin mai smechera decat your usual Louis Vuitton line (like Murakami’s) sau designish shoes. Asa ca pt mine, Pharell este PH Popular (in a good way). And yes, i love cupcakes!

Daca te simti ca un robotel mecanic cu o cheita’n coaste
Daca te enerveaza radioul si te-ai plictisit pana si de shuffle-ul de pe i-pod (o adevarata tragedie)
sau
Daca ti se face pofta sa citesti si nu stii ce si-ntrebi pe messenger si nu auzi de carti noi…. ai putea, ca mine, sa-ti asumi the nerdiness of it all si sa asculti, uu, i don’t know… ceva de genul

The New Yorker Fiction Podcast!

Deborah Treisman e pretentioasa fireste, serioasa, normal, si are un chitait aparte. But man, does she have some stories!

Judecati-ma ca-s snoaba, dar apreciati va rog ca macar nu mi-am downloadat podcastul de poezie

[Oricum adevarul e ca oricum nu poti fi foarte atent daca mai ai ceva de facut sau canta "desert rose" in radioul de alaturi si cineva tipa in telefon in cealalta camera.]

O piesa foarte frumoasa de Benoit Pioulard cu un video/animatie pe masura, facuta de Church and Steak, a San Francisco-based film collective founded by Josh Lowman and Rinee Shah

“A Woolgathering Exodus” // Beno?Æt Pioulard from Church and Steak on Vimeo.

Pentru ascultat de multe piese frumoase, cus they truly are, check out site-ul sau Benoit Pioulard pe myspace. Imi place foarte tare.

Incepand de ieri (dar am ratat eu momentul), la Elvira Popescu si la Noul Cinematograf al Regizorului Roman (de la MTR) vor rula 35 de filme selectate de la TIFF.

Programul Elvira Popescu aici
Programul NCRR aici

Asta seara la MTR, castigatorul premiului pt cel mai bun film – Nord.
Sadly, trailerul e in norvegiana (go figure), dar filmul e un roadmovie si comedie pe deasupra, which is always nice, si sunt sigura ca va fi subtitrat (daca nu tradus sincron de catre IMN diseara)

Videoclipul pt PEACE, cu Maria Dinulescu soldateste. Videoul a fost regizat de francezii Jonas ?üi Francois, care au facut “4 Minutes” al Madonnei. (Comunicatul MEDIAFAX aici)

The FRAGMENTED ORCHESTRA este un mega-proiect de sunet sprijinit de FACT Liverpool.

The Fragmented Orchestra este o retea de 24 de locatii raspandite pe intinsului Marii Britanii si distribuite intr-o structura analoga retelelor neuronale, in care fiecare”neuron”/sit preia, comunica si reda simultan un soi de “identitate sonica” a locatiei instalatiei. Reteaua e programata sa emita simultan sunete din toate cele 24 de locatii in fiecare dintre cele 24 de locatii, la anumite momente, corespunzand cate unui “eveniment sonic” dintr-unul dintre situri.

E destul de dificil de explicat, genial fiind, asa ca cel mai bine cititi de pe site

Instalatia a fost finalizata in februarie si deocamdata orchestra nu canta (din pacate), insa puteti gasi pe site descrieri ale pieselor de sunet inregistrate in fiecare locatie, inregistrari, calendarul de “evenimente sonice” etc. Si poate the fat lady will sing again, sometime soon, dupa cum imi doresc si eu.

Mi se pare absolut genial proiectul. Si mi se pare genial ca se gasesc institutii care sa finanteze si sa sprijine asemenea proiecte, like The PRS Foundation for New Music, care e un demers absolut halucinant – un “adventurous founding body” dedicat sprijinirii oricarui tip de muzica – de la compozitori contemporani la electro la instalatii inovatoare de sunet etc.

O animatie extrem extrem de draguta, facuta de britanicul James Jarvis, cu sprijinul prietenilor lui de la Nike. Povestea animatiei pe blogul lui Jarvis – apparently, lui James ii place mult sa alerge, pe de o parte, pe de alta parte, isi dorea de mult sa faca ceva cu acest potato-head galbejit si foarte simpatic care se misca vivace de colo colo in clipul asta:

Onwards from AKQA on Vimeo.

Imi place foarte mult, imi place inceputul, incalzirea (dar nu va zic mai multe) si imi place si muzica – nu am reusit sa aflu ce e, si suna a prea multe chestii all at once.