Et maintenant, inca un video/animatie (si cu asta gata, refuz sa ma specializez pe animatii).
Asta e de pe la noi, facut de Griffon&Swans pentru ultima piesa KUMM – Morsa.
Arata foarte foarte dragut, mi se pare tare ca e animatie, mai ales ca-i vorba de KUMM. Animatie nu e prima chestie care-mi vine in minte cand ma gandesc la ei, si asta e un lucru bun – si pentru ei dar si pentru video. I’m diggin the waves, si textura a la liechtenstein (chit ca-i alb negru).

A, si puteti vedea poze din “the making of” pe blogul Griffon, aici. Fun times

chiar daca nimanui nu-i mai place coldplay, videoclipul asta e foarte dragut. stop-motion animation by Shynola, cu un brief explicit pt un video mai degraba scurt-metraj de difuzat in cinematografe – interviu cu Kenny de la Shynola aici

Shynola au facut videouri pt… cam toata lumea – Beck, Blur, Radiohead, unul altul, si preferatul lui Kenny – Queens of the Stoneage

O colaborare intre buticul parizian Collette si Barbie, care si la 50 de ani (impliniti in 2009) par sa nu faca riduri… pfua.

Asta e la modul white men can’t jump and barbie dolls can’t play foosball. Or can they?

Singura chestie care ma deranjeaza pe mine (si e adevarat ca ma deranjeaza de foarte mult timp) este aceasta legenda neverificata – cum ca papusile Barbie, de-ar fi sa fie real people (ceea ce, ma rog, e interesant la mai multe niveluri conceptuale), nu si-ar putea putea sustine greutatea pe piciorusele alea subtirele, minunate si absolut perfecte. Cus perfect feet don’t work in real life.
Si daca nu s-ar putea tine pe picioare, disproportionate cum sunt, ce spune asta despre Barbie foosball? m?

imi place etnicitatea combinata a echipelor, si nu stiu cu cine sa tin – echipa roz cu cureluse albe sau echipa alba cu cureluse roz… Mi-ar fi placut sa aiba crampoane, ar fi fost o imagine completa. Si sa fie imbracate toate in nurse betty, dar merge si asa…

Astept masa de Barbie foosball din Expirat.

Cel mai nou video facut de baietii de la JIBJAB, care fac e-cards animate si personalizate (un upgrade de la clasicele hallmark)

Nostim? I think so, Barack thinks so, deci tre sa fie nostim (daca Presedintele zambeste, zambesti si tu, duh).

Video-ul asta a fost prezentat la the Radio and Television Correspondents Dinner din 2009, un dineu la care participa si presedintele. Si ce credeti ca le spune Barack Obama baietilor care fac filmulete satirce cu el ca main character salvand lumea libera de teroristi si incalzire globala?

“HEY GUYS! I can’t wait to show this to the girls!”

Asta pt toti fanii Obama, Bianca cu tine vorbesc, ca sa puteti spune “aaaw, ce dragut!” pt ca e.

The making of pe blogul JIBJAB.

Videoclip foarte dragut de la MSTRKRFT feat John Legend, regizat de Vincent Haycock. Gotta like them dandys. Si nici melodia nu-i rea – adica mie-mi place destul de mult.

MSTRKRFT – Featuring John Legend from vincent haycock on Vimeo.

ma gandeam de mult timp sa postez unele dintre commenturile spam pe care le acumulam (prin metode nestiute de noi ne-programatorii).

Unele dintre ele sunt foarte nostime si acum chiar nu ma mai pot abtine, asta e genial! enjoy

P.S.: nu stiu zau de ce postul cu helvetica e asa un magnet de spam, nu ar fi fost in my top 5 choices de “hai sa postez aici un ad la siteuri porno sau viagra”, dar hei, spam works in mysterious ways

Danger Mouse si Mark Linkous de la Sparklehorse colaboreaza cu David Lynch la “cel mai misterios album al anului” – Dark Night Of The Soul.

Dark Night of the Soul este deci (dincolo de o sintagma cu conotatii religioase si o veche denumire a unei ore de grea incercare) un mega-proiect/colaborare artistico-muzicala care-ti fura ochii flashuind, pe langa triada de aur de mai sus (Mouse, Linkous, Lynch) nume precum James Mercer de la The Shins, The Flaming Lips, Gruff Rhys de la Super Furry Animals, Jason Lytle de la Grandaddy, Julian Casablancas din The Strokes, Frank Black din The Pixies, Iggy Pop, Nina Persson de la The Cardigans, Suzanne Vega, Vic Chesnutt, Scott Spillane of Neutral Milk Hotel si The Gerbils. Toate numele astea oricum ar pune de un album mai mult decat decent, eufesmistic vorbind…

Dar care e treaba cu Lynch? Dazed Digital povesteste:

“Unable to ignore the Lynchian themes that coursed through each set of lyrics, Danger Mouse wrote to the cult director to see if he‚Äôd like to make a video for the album. The Twin Peaks legend wrote back saying that he‚Äôd actually prefer to shoot a series of photographs to illustrate each song ‚Äì and also sing on a few tracks.”

Which is what he did. David Lynch apare pe doua piese, inclusiv pe title track-ul Dark Night of the Soul.

Si daca urmariti linkul asta la Dazed Digital veti da de un extras de interviu cu director/photographer/visual artist/musician David Lynch. (restul interviului, si interviuri cu Danger Mouse si Mark Linkous in Dazed&Confused, varianta print, ca deh)

Lynch vorbeste despre cum a abordat procesul foarte diferit de colaborare muzicala si despre ideea fotografiilor care insotesc fiecare piesa de pe album. Acum, eu nu sunt cel mai avid fan Lynch dar pana si mie mi se pare cumva familiara estetica:

Revenind la misterul albumului – teoretic, fotografiile trebuiau sa alcatuiasca un album foto ca side-dish pentru CD (sau main course cu un antreu muzical, depinde cine pe ce pune accent). In schimb, albumul foto s-a vandut (adica s-a sold out) fara muzica, insotit in schimb de un blank recordable cu urmatorul sticker: “For Legal Reasons, enclosed CD-R contains no music. Use it as you will.”

Pare-se ca dincolo de a putea fi streamuit online (in intregime aici), si dincolo de a fi deosebit de dragut/frumos chiar, albumul nu va fi de fapt emis pe piata. Asta pentru ca Danger Mouse e dangerous de subversiv si are probleme cu EMI Records.

La o colaborare atat de complexa, se si cuvine ca outcome-ul sa fie deopotriva de complex (si uneori de-a dreptul inaccesibil… fizic). Puteti citi mai multe despre intreaga odisee in cam toate revistele de muzica din lume. Eu am inceput cu NME si Wired.

Acum mi-e teama ca trebuie sa mai acult albumul o data… teama ca prima ascultare a fost intinata de toti super artistii featured pe album, de toata ideea unei colaborari cu Lynch (fan sau nu, tot e Lynch) si de tot scandalul subtil/manifest cu record labelul.