Abia a doua zi de festival te trezesti si incepi sa observi in detaliu ce se intampla in jurul tau. Se intampla multe zambete, chiote si o relaxare totala data tocmai de ceva ce acasa poate fi foarte enervant, adica un zgomot permanent surround, o muzica ce-si cere dreptul de a fi ascultata din toate directiile. Ca idee, cortul nostru este intre scena de blues, de karaoke si de muzica clasica:)

Ieri am inceput sa exploram insula mai in detaliu, sunt tot felul de elemente micute (fie jocuri, fie activitati) care dau parfum locului. Spre exemplu, un butoi pe care daca te urci si alergi cu mare viteza, genereaza vapori de apa prin niste dusuri puse pe marginea drumului care racoresc trecatorii.

Un alt device activat pe baza de energie solara te facea sa te opresti in dreptul lui sa vezi cum era compus din o mie de obiecte care mai decare mai vechi si inutile, cam ce gasesti in podul bunicilor care ai chef de scormonit.

Apoi, o instalatie care iti arata pe un plan al casei, cati litri de apa irosesti pe dus, chiuveta etc, masurate in pet-uri de 2litri, ca sa-ti faci o idee cat mai clara. Evident, afli si cam cati litri ai putea economisi daca ai opri apa in timp ce se speli pe dinti sau in timpul dusului uneori. Pe principiul asta au schimbat si tot sistemul de dusuri de pe insula de anul asta.

Ajungem si la muzica. Si ce de obicei cand nu te poti hotari ce vrei sa asculti, dai intamplator peste o trupa care suna geniaaal. Sau mai bine zis da ea peste tine, fiind chiar la scena de langa cort. E vorba de Chappelier Fou, un proiect al total obscur-si-genialului Louis Warynski. Un tip cu o palarie si o tona de instrumente, un mix electro-acustic intre laptop, mandolina, sintetizator, vioara care devine genul de muzica pe care ar trebui s-o serveasca inclusiv in perfuzii, atat e de tonica si generatoare de zambete. Merita ascultat. Cap coada.

Trecem la The Specials. Un reggae-ska-punk britanic initiat acum vreo 2ö de ani si resuscitat cu mare succes in prezent. Exact genul de muzica care te pune in miscare oricat de rupt ai fi. Si cum spune solistul,”dance man, it’s free!” Si cam asta faceau cateva zeci de mii de oameni.

Main stage-ul a fost apoi asediat de Faithless, care probabil au facut contract pe 1ö ani cu organizatorii festivalului, de tot canta in fiecare an. Partea tare e ca la fiecare concert de-al lor, ai impresia ca a fost cel mai bun, pana asisti la urmatorul. Cam asa a fost aseara. O muzica ce-si face efectul fara alte droguri. Doar muzica. Iar bis-ul a transformat versurile “We come one” in realitate. Toata lumea cu o mana in sus, toti in cor, pana s-a ajuns din mii de voci la una singura. Cu mii de furnicaturi pe sirea spinarii.

It’s not over. We’re not coming home.