Dupa ce anul trecut v-am povestit aventurile de la Benicassim, am zis sa va facem iar pofta de festival cu cateva exemple care nu trebuie ratate vara asta. Incepem cu Sziget si cum a fost anul trecut, de la corespondentul nostru special Roxana Dobrin:) Scrisoarea e facuta ‘la cald’, imediat dupa festival. Enjoy, si nu uitati de editia de anul acesta!

“Trebuie sa recunosc ca singurul loc din lume unde multimile m-au impresionat ramane Szigetul. Singurul loc unde sa te simti parte din multime e inaltator. Am mai fost o data la sziget acum 2 ani si abia asteptam sa revin. Inca de pe pod ma simteam un pic emotionata marsaluind printre italieni, francezi, unguri, olandezi si toti cei pe care nu i-am auzit. Primul gand cum am intrat, pe langa  « AM AJUNS » si “nu s-au schimbat multe, moka kuka e tot aici, stim unde revenim la noapte”, a fost “OMG, cati oameni!!!!!!!!!!”. Furnicare peste tot, cozi la mancare, cozi la toalete, oameni curgand din toate partile, dar intr-un fel placut. Vreme ok, nici foarte cald, nici ploaie, tocmai bine pentru un festival si mai ales pentru cei care stateau in corturi.

Ziua de joi am inceput-o devreme cu electro-rock-pop-ul de liceu al celor de la Ting Tings, fredonand obsesiv “that’s not my name” in urmatoarele ore pana ce slava domnului, a inceput fatboy slim. Pana atunci, am inspectat terenul.

Mancarea si bautura au avut preturi simpatice de festival. Atractiile s-au mentinut: bungee-jumping, zona artistilor unde puteai inchiria orice popice, mingi sau jucarioare posibile, masajul thailandez, tatuajele cu henna, panoul de catarare + tiroliana, corturile cu accesorii de festival de la slapi la salvari si alte nebunii. Jocurile cataluneze –tot felul de instalatii dubioase (de ex. o doamna se chinuia sa miste mana unui om-instalatie ca sa il scobeasca in nas…hmmm) au fost o noutate,dar nu mi-am prea batut capul cu ele.

Dupa o coada de vreo ora am reusit sa capat un urias burrito, cu care m-am luptat pe tot concertul celor de la Bloc Party. Inca nu sunt convinsa ca un burrito ar trebui sa aiba orez si smantana, dar stomacul meu a fost plin si pregatit de distractie, si dupa o galetusa cu strawberry daiquiri am uitat total de bucataria mexicana. am vrut sa vad un pic de Vive la Fete la Wan2 inainte de fatboy slim, insa nu prea sunau a Vive la Fete, asa ca am lasat-o balta. Mi-am dat seama ulterior ca desi facusem un program super incarcat cu vezi juma de ora din concertu asta, fugi la Main Stage ca incepe altcineva etc, era imposibil de ajuns dintr-o parte in alta si foarte obositor de strabatut multimi (eu trebuie sa fiu in miezul concertului),asa ca a trebuit sa renunt la jumatatile & sferturile de concert. Totul sau nimic. De asemenea, imi pare super rau ca a trebuit sa aleg intre A si B, si am un regret special pentru Birdy Nam Nam, dar si pentru Buena Vista Social Club, Erik Sumo sau the Notwist. (so, Birdy Nam Nam, once again, ca v-am ratat si in Bucuresti anul trecut, I’m sooooorrry’ anyway, Pendulum were great). “Problema” a fost ca line-up-ul a fost pur si simplu prea bun si nu am mai avut timp sa o lalai si sa vad care e atmosfera pe la corturile roma sau reggae, nici labirintul cu carti de tarot nu l-am gasit, am fost cam mereu pe fuga. Dar sa revenim…la fatboy slim, a fost mega distractie, imbinand oldies but goldies like “fatboy slim is fucking in heaven” cu mixuri din La Roux sau ritmuri spaniole. Cred ca a fost concertul care a avut cel mai mare continut de visuals si a fost foarte captivant (multumiri francezilor care au facut poteca pana in fata).

Urma momentul cel mai asteptat, no.1 on my list, Tricky. Cu mult efort am reusit sa ajung la Wan 2 pana in al 3 lea rand in fata scenei. Din nefericire, multimea de olandezi si unguri de 2metri din primele 2 randuri m-a cam impiedicat sa vad ceva pe scena, din cand in cand cate o miscare sacadata a lui Tricky si atat. Iar sonorizarea a lasat mult de dorit. Eh, great expectations, my bad. Un pic de l’Oeuf Raide la Medusa si noaptea s-a incheiat cu succes. Ce se intampla noaptea? Italienii dupa cateva pahare de vin umbla goi, francezii isi fac tatuaje si incearca sa vorbeasca japoneza, olandezii isi redescopera personalitatea germana ascunsa, iar spaniolii imbata fetele cu bautura specific spaniola (lol), vodka cu suc de portocale, turnata direct pe gat cu o plosca. Daca vrei sa cunosti oameni, ia ceva (apetisant) de mancare. Fii sigur ca vei imparti banatatile cu cea mai mare parte a oamenilor care te vad. Toata lumea e bine dispusa, chiar daca nimeni nu prea stie pe unde ii e cortul. Am plecat cu taxiul pe la 4 dimineata, tarifele fiind super prietenoase

Ploaia de vineri dimineata m-a cam speriat, stiind ca daca va continua, Prodigy & Pendulum ar fi crima & pedeapsa fara cizme de cauciuc. Insa ploaia s-a oprit la timp si dupa o “mica” sesiune de shopping prin Budapesta am reajuns seara la Sziget, just in time pentru Pendulum la Main Stage. Asta da experienta live memorabila, a sunat extraordinar de bine, toata lumea sarea, te mai trezeai cu un val de bere racoritoare, mai pica cineva din senin peste tine, delir total la Tarantula…si dupa cum au spus-o si cei de la Pendulum pe Facebook, “Sziget  was fucking amazing!”. Cu un mic gyros mi-am reincarcat bateriile pentru mult-asteptata Prodigy. Cum vocabularul meu e limitat, am aceleasi cuvinte de lauda ca si pentru Pendulum si nu o sa le repet. Din nefericire, dupa Invaders must die, care suna foaaarte bine (si care m-a obsedat la randul ei), nevoile fiziologice m-au facut sa ies din randul saltaretilor si sa ma aliniez la o coada imensa la toaleta. Unul din rarele momente cand mi-as fi dorit sa fiu baiat. Needless to say ca la coada erau numai fete, in timp ce baietii se multumeau cu orice tufa, gard sau nimic.

Dupa prodigy am fugit la zona artistica pentru a vedea o piesa de teatru a trupei spaniole La Fura dels Baus. A fost o pauza perfecta iar jocurile acrobatilor – 46 de oameni suspendati,formand o molecula uriasa si apoi descompunandu-se – ne-au lasat cu gura cascata. Un mic popas si la cortul cu accesorii pentru biciclisti, dupa care petrecerea a continuat la Burn party…cu Grooverider & Dilinja. Dnb, bratari fosforescente, oameni dezlantuiti si multa voie buna. Desi pare o seara light, trebuie sa recunosc ca dupa ziua asta, aveam nevoie de o pereche noua de picioare.

Pe care nu am primit-o. asa ca sambata am recurs la multa vodka energy in speranta ca picioarele vor functiona mai bine. Din pacate,nu a fost asa. Caldura si indie-ul prea soft al celor de la Editors m-au molesit si mai rau. Noroc insa cu brigada pistoalelor cu apa, a carei tinta am fost. Am fost mult mai fresh, just in time pentru Klaxons. Din fericire, spre deosebire de Best Fest, Klaxons au avut toate instrumentele, un show bun si au pregatit terenul pentru Manic Street Preechers si Placebo.

Cum era ultima zi, vroiam sa profit de fiecare secunda si de fiecare decibel de muzica buna, asa ca imediat dupa am fugit spre cortul unde se aflau cei de la Crystal Method. Destul de ciudata trecerea de la exterior la interior, mai ales la o ora destul de devreme (vreo 7-7juma seara), parca am trecut din realitate intr-o alta lume,mult mai fantastica. Insa nici ca se gasea alta locatie mai buna pentru cei de la Crystal Method decat cortul Burn.

De la Blood Rave la Trip like I do, asezonate cu proiectii cu Betty Boop, am ramas cu zambetul pe buze. Am facut o analiza comparativa si ineficienta a cozilor la mancare si intr-un final m-am decis pentru niste mancare indiana cu cartofi, spre dezaprobarea vanzatorului care a incercat sa ma convinga ca orezul e mai sanatos. Concertul Placebo l-am urmarit de la distanta si mi-am dat seama ca trebuie sa fii si in multime, dar si in afara ei ca sa ai o privire de ansamblu. Overviewul a fost: mii de oameni in fata main stage-ului, foarte multe steaguri fluturand, o imagine in care armatele lumii au ajuns la pace. Efectul Placebo. Desi Every you, every me a sunat ca naiba, piesele de pe noul album au fost foarte ok. Si iata ca am ajuns si la ultimul concert, la Wan 2, Babylon Circus. De Babylon Circus am auzit prima data acum 2 ani, tot la Sziget. Nu cred ca am mai ascultat vreo piesa de-a lor intre timp insa am ramas cu versurile “de la musique, pas du bruit” si abia asteptam un nou performance, mai ales ca tocmai au scos un album nou. Cand am ajuns la Wan2, cortul era plin plin, toti francezii de la Sziget venisera sa auda probabil cea mai buna formatie de ska din Franta. Nu stiu exact cum s-a intamplat, dar am intrat. In ciuda problemelor de sonorizare (la un moment dat se auzea doar “plus fort” din sala si mai nimic de pe scena) si a faptului ca s-ar fi potrivit mai bine in aer liber, a fost cel mai distractiv concert, nu degeaba ii cheama babylon circus…au venit cu acordeonul, cu tamburinele, au sarit. Un concert plin de energie,care te incarca. In plus, publicul a fost extraordinar, spiritul francez mereu la inaltime,ce-i al lor e cel mai bun, sunt curioasa cum o fi fost la Birdy Nam Nam.

Intr-un fel ii invidiez pentru ca eu nu am acest gen de patriotism si nicio clipa nu mi-a trecut prin minte macar sa ma duc la concertul celor de la AB4. in fine. A fost singurul concert cu…4 bisuri si a fost cea mai buna incheiere pentru Sziget (plus un pic de housareala la Medusa).

Well, Marions-nous au soleil…si astept cu nerabdare un nou Sziget.”