By paddloPayday loans

The Lost Art of Having Fun

Cred ca momentul cand lumea nu s-a mai simtit cu adevarat bine la un party a fost cand intrebarea ‘cum a fost la party? a fost inlocuita de ‘cine a mai fost acolo?’ Cand muzica a devenit background pentru conversatie si nu invers. Cand ‘sa te vezi’ in mijlocul multimii a fost mai important decat ‘sa te simti’. De aici si succesul actual al party-urilor care fac legatura cu ceva din trecut ‘cand chiar te distrai’, cum a fost de exemplu ‘Bring back the old Embryo showcase’ care a umplut pana la refuz Post Cochetul. In aceasta ordine de idei urmatorul ar trebui sa fie un Bring back the old Web.

Revenind la amorteala simturilor ca noua reteta de distractie, nu e o drama, e o stare de fapt pe care o ilustreaza majoritatea cluburilor bucurestene cu oameni peste 20 de ani. Lumea a imbatranit, devine mai simplu sa dai din gura decat din alte membre de regula activate de o muzica (buna).

Il trecem la capitolul ‘asta e’.

‘Drama’ apare cand party-ul respectiv are loc intr-un spatiu care nu-ti permite nici socializare, nici dezmat. Si aici e la capitolul ‘corectabile’. Spre exemplu, aseara la Pantha Du Prince. Lume putina la inceput, warm-up care depunea efortul de a fi bagat in seama de cei 20-30 de ‘vizitatori’ care se uitau usor panicati la interval de 2-3 minute spre usa, fie ca sa mearga intr-un loc mai animat (care la o adica putea fi chiar acasa), fie tot asteptand sa vina multimea.

Am ales varianta 1, concretizata in Subbufet, unde maxim 10 oameni dansau din toti rarunchii si n-aveau nici o treaba cu privit catre usa de la intrare. Ii durea in cot de orice altceva. 10 oameni a caror fericire cumulata batea de departe starea unor adunari mai generoase. Dovada ca mai sunt cativa pe care ‘post-clubbingul’socializarii  i-a lasat rece si cu pantofii tociti de la dans.

Ne intorseram insa la Pantha, in speranta ca: a) incepe, b) nu am facut drumul degeaba.

Suntem intampinati cu o muzica geniala. Sau care in mod normal intr-un playlist ar fi fost geniala. In Martin insa era parca total scos din contextul pentru care fusese facuta muzica respectiva. O muzica serafica, scurtcircuitanta, pe care vrei sa te scurgi intr-un colt si s-o lasi sa te patrunda. Cam greu sa faci asta intr-un club clasic, facut pentru rupt podelele de la agitatie, asa ca lumea incerca sa se distreze cum putea. Iar ca peisaj, lucrurile nu aratau prea bine: o multime  care se lalaie pe ritmurile sacadate ale artistului, ca intr-un making-of de la Thriller, entuziasmandu-se pentru scurta durata la pasajele mai ‘de dans’.

De-asta si e la ‘corectabile’. Genul asta de eveniment clar isi avea sensul. Dar nu aici. La Sziget, la cortul de ambiental. Cu o perna sub cap si picioarele intinse la celelalt capat al camerei (sau al lumii, cum pare in momentul ala). Sau undeva in aer liber, printre stele si iarba. Intr-un loc unde sa te poti manifesta in spiritul muzicii pe care o asculti. Asa, a fost un set pe care clar mi l-as dori pe Ipod, sa-l ascult in casti, acasa, in timp ce se desfasoara in cu totul alta parte live, in club.

VN:F [1.5.7_846]
Rate this post:

Share/Bookmark

Leave a Reply

Blogul Republik devine theKITE

Ne citeati pana mai ieri pe blogul Republik. Azi ne-am mutat la casa mai mare: www.theKITE.ro. Un loc unde sa incapa toate ideile, proiectele si taraseniile de soi din domeniile creative. Si alte minunatisme de zi cu zi care ne fura ochii si ne fac sa scriem despre. Bine v-am gasit:)

Sustinem

image widget
image widget

Ce facem?

Coldrex si filme (Miruna)

Night bike walk (Andrei)

Coldrex si filme X 2 (Monica)

testez cati oameni incap ingramaditi intr-o garsoniera (Smaranda)