Ieri am gasit un loc nou. De fapt doua. Teoretic, primul imbold cand pornesti intr-o astfel de expeditie este sa mergi cat mai departe; cu cat mai departe, cu atat mai mari sanse sa fie un loc dragut, asta pentru ca la o prima vedere Bucurestiul si imprejurimile lui sunt doar un rau necesar prin care treci ca sa ajungi undeva dragut (insa pentru a scuti suspansul sau rabdarea celor care n-au cum sa citeasca un post atat de lung pe cat imi iese la ora asta, o sa va zic ‘nimic mai fals’).

De data asta insa nu puteam sa ne aventuram prea departe, pentru ca aveam o bicicleta de desenat pentru ziua cuiva, activitate pe care o tot amanasem pentru ca era foarte urata, ce sa mai. Adica nu-ti venea sa te apropii de ea. Un DHS albastrau si uraaaatel, ca un maidanez, genul mai jigarit, aluia care fratii lui ii furau mereu mancarea cand era mic. Asa ca am luat bicicleta la pachet, in expedie, in ideea ca daca ajungem undeva dragut, macar o sa se mixeze cu peisajul si o sa ne vina cheful s-o desenam.

Buun, zis si facut. Am luat-o spre Ploiesti, pe drumul spre Peris mai exact (cu harta in mana e drumul spre Butimanu) si am oprit total la nimereala in satul Bujoreanca, unde se face o straduta la dreapta, cum intri in sat, care da fix intr-o pajiste imensa, care are o padure in dreapta si multe tufe. Daca te apropii insa vezi ca intre tufe si padure este un raulet genial, pe malul caruia e iarba crescuta exact cat trebuie (si, foarte important, cu o doza uman acceptate de insecte prin iarba, genul neintrusiv si laissez faire, cum ar trebui sa fie toate insectele).

Pajistea cu tufele inselatoare

Lacul pitit dupa tufe, in dreapta

Si in final popasul

Locul este intr-adevar perfect pentru ars aiurea, nici tipenie de om (pentru ca in general satenii care stau langa astfel de bonusuri ale naturii nu prea trec sa se bucure de ele), doar niste vaci care faceau repetie pentru un concert de mai pe seara si o ciocanitoare. A, si inca mai poti sa-ti bagi picioarele in lac.

Cum nu mai puteam amana operatiunea ‘cum sa faci o bicla DHS suportabila vizual’, ne-am apucat sa o pimp-uim in stil total amatoricesc.

DHS-ul in varianta initiala:

Work in progress (ascunderea brandingului chinezesc de mare efect):

Opere complete (da, recunosc, am terminat-o acasa):

Nu e spectaculoasa (fiind a2a pe care am desenat-o vreodata, e chiar departe de a fi), insa cu un cosulet cu panza (si poate un branding DSH pictat pe aripa din spate:) va face un cadou dragut.

N-am uitat de

satul Crivat,

va recomand sa mergeti pentru ca seamana cu Wonderlandul lui Alice in varianta munteneasca.

Cum iesi din Bujoreanca, si o iei spre Peris, exact inainte de intrarea in Peris e satul Crivat (eu nu l-am vazut pe harta, am intrebat ce sat e. insa e fix inainte de Peris iar la intrarea in el e un pod de margini de lemn pe care poti trece cu masina).

Am intrebat pentru ca vroiam sa stiu numele unei astfel de localitati fantastice, unde

lumea vorbeste de 3 ori mai mult si mai repede decat cei din Bucuresti,

duminica tot satul e pe strada principala la taclale (ceea ce, intr-adevar se mai intampla pe la tara, sa vezi cateva babe la poarta, insa aici sunt chiar toti afara, aratand clar ca au multe de spus),

gainile sunt rasa Elvis (vezi vedea mai jos de ce),

iar babele merg toate pe bicicleta.

Biserica de caramida din Crivat:

Gainile Elvis (sau Elvis chicks) – toate cu evazati de pene:

Mostra de babe bicicliste (stiu ca poza e neclara, insa e mare lucru c-am reusit s-o fac si p-asta; toata lumea stie cat de repede merg babele bicicliste pe 2 roti ca abia le vezi)