Live Forever e un documentar cu care m-a tot batut Sma la cap (si bine a facut) despre scena muzicala de la inceputul anilor 90 din UK, cand UK-ul intrase intr-un con de umbra ca export cultural, importand din ce in ce mai mult din valorile americane. Si respectiv despre trupele care au¬† redat Great Britain-ului o identitate culturala proprie, pe care sa o poata scoate in lume. Trupe ca Blur, Oasis, Pulp, Massive Attack. E tare ca e fix ce vedeam la greu pe MTV cand eram mici, dar pus intr-un context politic si cultural. Adica nu doar niste piese de MTV Countdown, ci si behind the scene-urile de rigoare, de ce nu se suportau, ce tip de mesaje aveau si ce mini revolutie se nastea in spatele unor videoclipuri curatzele. Pe langa chestii noi aflate, mi s-a parut foarte tare ce iese din interviurile cu trupele astea. Nu conversatii formale si plicticoase si PR-istice, ci marturisiri pe bune, de la niste oameni care fac din ‘a spune verde-n fatza’ un fel de-a fi si nu ceva ce trebuie verificat inainte cu impresarul sa vada daca da bine la camera sau daca e politically correct.

Merita vazut.