Aseara ma pregateam, ca tot omul, sa ajung pe plaiurile rahovene la Arkla Rokolectiv, pentru un line up care se anunta promitator (btw, sa nu uit, daca i-ati ratat pe Larytta vineri, check them out). In lalaiala caracteristica inaintea oricarei iesiri, ma suna Andrei ca poate trecem si pe la un goa party.

‘Unde?’

‘Dupa Calugareni’

Cum pentru mine, alte locatii in afara de Brasov si Timisoara ar putea fi oriunde pe harta (Romaniei si nu numai) mi-am imaginat ca nu e nici prea aproape nici prea departe (de Rokolectiv, unde urma sa mergem dupa). Asa ca ne-am strans cativa si am luat drumul spre Calugareni. Un drum d-asta ca dupa bombardament, ca pentru cei care chiar tin neaparat sa-l strabata. Si cum era deja vreo 1 noaptea, luna plina care tinea loc de felinare, lumea face glume spooky, paream ca dintr-o secventa de film de-al lui Lynch. Care la un moment dat s-a transformat in Tarantino, mai precis Death Proof, cand a inceput un om sa ne urmeasca cu masina pe sosea, cu flashuri, mers in paralel cu noi foarte aproape, si toata recuzita de film de actiune, inclusiv amenintari gen ‘in locul vostru as intoarce’. Uuuu.¬†Insa cum am trecut si de ultimul sat cu discoteca pana unde era el dispus sa-si consume benzina, ne-a lasat in pace. Asa ca, dupa un drum bolovanos prin padure, am lasat masina la marginea ei si am continuat per pedes. Nici tipenie de om, caine, varcolac sau ce s-ar mai putea gasi intr-un loc asa izolat intr-o noapte cu luna plina. Drumul catre ‘party’ era marcat din loc in loc cu cate o naframa prinsa de o creanga, astfel incat dupa vreo 10 minute de mers prin padura am ajuns la locul cu pricina. Asta in termeni de goa inseamna un luminis dotat cu un neon d-ala mov, niste chestii artsy prinse prin pomi, care delimiteaza spatiul ca un fel de dance floor, si desigur boxe imense. Erau cam 100 de oameni, dansand de zor pe ritmuri tribale, astfel incat aveai impresia ca asisti (vrand nevrand) la un ritual de chemare a primaverii (sau de gonire a ei, ca eu daca as fi primavara nu prea m-ar atrage asa o muzica). Insa odata ce te obisnuiesti cu muzica, si esti oricum obligat sa topai de frig, lucrurile incep sa fie foarte placute. Oamenii sunt ok, chiar recunosti persoane care lucreaza la banca:) Iar cand incepe sa se faca lumina, locul se goleste treptat si pana la urma ramane la fel de ‘untouched’ ca inainte de party, de parca nimic nu s-ar fi intamplat acolo in toiul noptii.

In concluzie, tare la Rokolectiv:)