Vagoane fabricate cu zeci de ani ?Æn urmƒÉ, cu mobilier deteriorat ?üi geamuri ?Æn?£epenite. Pasageri gƒÉlƒÉgio?üi ?Æn maiouri care sorb tƒÉrie ?üi mestecƒÉ rƒÉcituri ?Æn atmosfera ?ÆnƒÉbu?üitoare. Conductori irascibili care par a nu ?Æn?£elege nici o limbƒÉ. De?üi toate astea par desprinse din pitorescul unui tren personal autohton, decorul de mai sus apar?£ine expresului transsiberian al lui Brad Anderson.

ExistƒÉ suficiente elemente care-l dau de gol: patrulele canine frecvente, mereu ?Æn cƒÉutarea trafican?£ilor de droguri; mili?£ienii obosi?£i ?üi corup?£i; supravie?£uitorii gulagului, cu destinele lor simple ?üi absurde; ?Æntinderile siberiene ale preasfintei Rusii, nƒÉscƒÉtoare de mituri urbane, ca ?üi URSS-ul dinaintea ei.

DupƒÉ “Session 9″ ?üi “The Machinist”, Brad Anderson revine cu ?ÆncƒÉ un thriller de facturƒÉ hitchcockianƒÉ. Filmul are cinci jucƒÉtori principali (?üase, dacƒÉ punem la socotealƒÉ ?üi trenul): Roy ?üi Jessie (Woody Harrelson & Emily Mortimer), un cuplu american ?Æn drum spre casƒÉ dupƒÉ misiunea cre?ütinƒÉ de caritate efectuatƒÉ ?Æn China, Carlos ?üi Abby (Eduardo Noriega, Kate Mara), genul de pereche nomadƒÉ cu pa?üapoartele ?Ænnegrite de vize turistice ?üi Grinko (Ben Kingsley), detectivul rus care pare cƒÉ nu vrea dec?Æt sƒÉ-?üi facƒÉ datoria ?üi sƒÉ ia urma unui transport de droguri. ?éncƒÉ de la ?Ænceput e clar cƒÉ mariajul celor doi americani nu e ideal, agƒÉ?£at ?Æn trecutul dubios al lui Jessie de care naivul Roy ?ÆncƒÉ mai ?ÆncearcƒÉ sƒÉ o dezlipeascƒÉ. Lucrurile se complicƒÉ ?üi mai mult o datƒÉ cu apari?£ia spaniolului, ale cƒÉrui avansuri fƒÉ?£i?üe n-o lasƒÉ indiferentƒÉ. Ceea ce pare a o opri ?Æn primƒÉ instan?£ƒÉ sƒÉ cedeze tenta?£iei nu e neapƒÉrat prezen?£a lui Roy, ci cea a mai tinerei ?Ænso?£itoare a lui Carlos, Abby, t?ÆnƒÉra goth cu care ?Æncepe sƒÉ lege o prietenie.

?ûi acesta e abia ?Ænceputul. Ca ?üi matrio?ücele enigmatice din geanta lui Carlos, filmul pare alcƒÉtuit din episoade paranoice care ascund mereu alte ?üi alte a?üteptƒÉri ?Æn?üelate. P?ÆnƒÉ cƒÉtre final, c?Ænd cea mai apƒÉsatƒÉ tu?üƒÉ hitchcockianƒÉ devine ?üi cea mai neverosimilƒÉ, angrenajul construit cu minu?£iozitate de Anderson func?£ioneazƒÉ cumva, chiar ?üi atunci c?Ænd surprizele s?Ænt previzibile (?üi toate s?Ænt, ?Æntr-o oarecare mƒÉsurƒÉ). FiindcƒÉ spre deosebire de M. Night Shyamalan, de exemplu, Anderson e mai pu?£in interesat de destina?£ie ‚Äì dezvƒÉluirea finalƒÉ ‚Äì, c?Æt de toate aspectele cƒÉlƒÉtoriei ?Æn sine ?üi numeroasele opriri ?Æn drumul cƒÉtre aceasta.
__________________________________________
text publicat ?Æn revista Cinema nr.9 / septembrie 1976