Nu-mi spuneti ca nu au ati remarcat numeroasele modalitati in care australienii se aseamana cu romanii. Ma rog, in afara de statura, culoarea parului, placa de surf atasata pe spate sau accent. Nu va zic nimic nou, deci trec mai departe. Mai putin cunoscut este planul lor sustinut de a ne copia in cele mai importante realizari estetice (si nu numai!) pe care noi romanii le-am reusit de-a lungul timpului. Stiu ca Smaranda va protesta, pentru ca e fana australieni si crede ca sunt cei mai tari (si intr-adevar, sunt, in masura in care se tin dupa romani), dar trebuie facuta dreptate.

O sa incep cu piticii de gradina, pentru ca asta chiar a fost sub centura. Romanii sunt atenti cultivatori de pitici de gradina inca din cele mai vechi timpuri. De la un punct incolo, gradina nu a mai fost suficienta, drept pentru care atunci cand te plimbi cu masina prin frumoasele orasele ale patriei poti observa piticii de bloc, fixati grijuliu pe unele balcoane, pe placute de gresie (albastra, din cate vad, se poarta), ca niste sfincsi care pazesc muraturile si tuica.  Treptat, asa au aparut si pitici in apartament. Si in reclame. Si piticul porno, pe prima pagina a ziarelor din metrou. Avem nevoie de pitici. Langa ei vom arata intotdeauna mai bine la o petrecere.

Oriunde ar fi plasat, istoria ne arata ca piticul este frate cu romanul. Cu romanul, da? Nu cu australianul.  Cu toate acestea, pozele de mai jos sunt din Sydney, nu din Dorohoaia. Sunt convinsa ca daca ar fi fost inclusi din timp in brandingul de tara, piticii s-ar imbraca si azi in rosu galben si albastru. Traim vremuri triste.