Am sentimente mixte legate de concert. Poate pentru ca aveam asteptari foarte mari de la ei, vazand saptamanile trecute un DVD cu un concert din Bristol de-al lor, pe care Chemical Brothers daca l-ar fi vazut le-ar fi cerut sa le cante in deschidere de acum inainte.

Locatia de la Romaero a fost un plus clar, chit ca necesita manusi. Dar pista simulata din lasere verzi si fumul¬†iti dadeau senzatia ca intri intr-o forma de catharsis muzical. Dupa care vei iesi alt om de-acolo. Si sigur, dupa concert poti spune c-ai iesit mai plictisit, dar nu cred ca asta era ideea…

Ce mi-a placut insa, pe langa cateva piese chiar reusit interpretate, a fost energia solistului. Desi trecut de a treia tinerete (si al look-ului de Pet Shop Boy gone bad),  Karl Hyde se transforma sub efectul propriei muzici in aceasta creatura nocturna, ca un demon hranit cu sunet si lumini care dicteaza miscarile unei mase hipnotzate. Sau macar celor din primele randuri, care puteau sa-l vada bine.

Iata si pozele (mersi andrei:)