Recunosc ca am trait in negare pana acum. Dispretuiam excel-ul si ale lui sheet-uri si formule odioase, acest programel afurisit pe care contabilii si-l trec in CV cu bold, la sectiunea “aptitudini speciale”. Si incercam sa-l reduc la cuvantul cu “i” (inutil adica), gasindu-i mereu inlocuitori. Chiar si in contexte in care merita sa mergi pe calea batuta, cum e daca scrii pentru Effie, si na, ai de calculat, eu tranteam pe birou cu aroganta ignorantului¬†agenda mea cu calcule scrise cu creionul (poate d-aia a si trebuit sa le refac de 3 ori).

Ei bine, acum sunt fortata sa-mi recunosc ingustimea orizonturilor intelectuale (si invidia). Excelul, acest var tocilar si cu multa acnee al Powerpointului (care macar are buton pt picture si sound!), are de fapt un suflet de artist. El simte alaturi de tine, creeaza cu (sau fara) tine, si devine clar ca stigmatizarea la care il supunem (ca doar n-oi fi fost doar eu asa o ignoranta) provine clar dintr-un complex nerezolvat. Despre asta insa in alt post, momentan m-am insultat destul.

Dovada clara a artei excelului a fost adusa de o minte luminata, Danielle Aubert, care face aceste opere cu ajutorul excelului, printr-o tehnica speciala, care ma depaseste total si numai citind despre ma ia somnul. Pentru cei pregatiti insa sa fie luminati, Danielle povesteste mai multe despre chinurile facerii artistice in excel aici. Eu mi-am recunoscut deja limitele.