Am auzit (tot la East Village Radio Festival) o tipa, o islandeza cu un nume (evident) foarte ciudat si muzica extrem de islandica – Olof Arnalds – care spunea un banc:

Ce faci in Islanda daca te ratacesti intr-o padure? Te ridici in picioare.

Adica, haha, pentru ca nu au copaci, haha, pentru ca au numai tufe, haha, daca as tine minte cum se cheama tufele ar fi si mai nostim, haha.

Sunt 350 000 de islandezi, si pe bune, cred ca jumatate din ei canta. Si iti dai seama ca sunt din Islanda imediat ce au inceput sa cante, indiferent daca melodiile sunt in engleza sau nu. Nici macar nu trebuie sa ii auzi vorbind (in care caz toti au accent de Bjork). Se simte ca impart ceva… O tarisoara izolata, frumoasa si stearpa… sau ceva.

Si partea cea mai tare e ca in Reykjavik se cunosc cu totii, se aduna prin baruri si mixeaza impreuna. Bjork si Mum si Sigur Ros, si tipa asta Olof Arnalds, care povestea ca se ajuta ei unii pe altii, cum isi imprumuta microfoane, aparatura si chestii.

Si din cand in cand, ca asta vara, se suie toti pe aceeasi scena si canta prima melodie de pe cel mai nou album al unuia dintre ei.

Asta este Gobbledigook, prima melodie de pe cel mai nou album Sigur Ros, cu Bjork si Olof Arnalds. E live, stiu ca nu se aude prea bine, dar … de dragul Islandei.